Problema apei potabile

O sinteză clară și simplă

Se cunoaște foarte bine informația cum că planeta noastră este acoperită cu peste 70% apă. La o primă vedere vei spune că este mai mult decât suficientă, însă realitatea este că doar 3% din aceasta reprezintă apa dulce, adică apa ce o bem, cu care ne spălam, cu care ne udăm gazonul și roșiile din grădină. Veștile proaste nu se termină aici, două treimi din apa potabilă se află în ghețari îndepărtați la care nu avem acces. După ce mai scădem și apa ce se află în atmosferă și în sol mai ramenam cu fix 0.5%. Însă nu e chiar așa rău, asta ar înseamnă aproximativ 8,4 milioane de litri pe cap de locuitor.

Apa potabilă nu este distribuită uniform. O teorie mai puțin populară spune că Pământul este un sistem închis în care cantitatea de apa rămâne constantă. Concept ce are în spate o teorie simplă pe care noi o știm sub numele de “circuitul apei în natură”. Practic apa colectată se evaporă, apoi se condensează și se transformă în nori ce mai apoi aduc precipitații. Pe scurt, toată apa ce se evaporă revine înapoi în aceeași cantitate. Totuși, 36% din populație suferă de deficit de apă potabilă. Principalii factori sunt poziția geografică, încălzirea globală și populația ridicată. Din păcate majoritatea acestor țări se află la limita sărăciei, lucru ce stimulează lipsa acută de reacție a autorităților și a instituțiilor în luarea de măsuri adecvate pentru reducerea risipei de apă potabilă. Dacă pentru 1/3 din populație există cel puțin o lună pe an în care nu au acces la apa potabilă, restul populației nu consideră că deficitul de apă să fie o problemă. Cu toate acestea niciunul dintre noi nu vă fi scutit de consecințele diminuării resurselor de apă potabilă a planetei. În afară de cauzele cantitative legate de distribuirea inegală a surselor de apă potabilă și a secetei care se răspândește foarte agresiv, apar și cauze ce se referă la calitatea apei, care sunt din ce în ce mai actuale. Datele prezentate de ONU în 2020 arată că 74% din populația globului are acces la servicii de apa potabilă gestionate în siguranță, iar până în 2030, la rata actuală de progres, vom ajunge la aproximativ 80%. Datele arată bine, nu? Atunci de ce ne mai batem gura... sau tastatura?! În timp ce toată lumea își îndreaptă atenția spre zonele sărace din Africa și America de Sud ce au zero acces la apa potabilă, noi, cei privilegiați, o utilizăm iresponsabil și nechibzuit. Cum? Prin Risipă și Contaminare. Două cuvinte simple care puse împreună sunt extrem de dure.

Să intrăm repede în context: Sursele principale de apă potabilă la care avem acces constant sunt apa de suprafață (râuri, lacuri) și apa subterană (trei straturi diferite ce nu se influențează reciproc). Vom discuta doar despre apa subterană, mai exact despre primul strat recunoscut ca și “pânza freatică”. Acesta se află la adâncimi de până la 30 m și alimentează majoritatea fântânilor și izvoarelor. Din păcate, în multe zone, această apă este otravă curată. Sursa principală de contaminare provine din activitățile agricole (unde includem și creșterea animalelor) sau a dejecțiilor care se scurg din WC-urile săpate în grădini sau curți.

Ce e de făcut? - Primul lucru este să testăm calitatea apei - Dacă testele nu sunt satisfăcătoare, putem apela la tehnologiile de filtrare. Trebuie ținut cont de următoarele procedee: decantare, dedurizare, filtrare, desalinizare, purificare. Fierberea apei nu este suficentă. - Săparea de puțuri până la stratul 2 sau 3 de apă subterană poate fi încă o soluție pentru a asigura o sursă de apă potabilă necontaminată. Atenție! Nu trebuie să existe inflitrații din stratul 1 pentru a nu risca infectarea acestuia.

O altă sursă majoră de contaminare a apei este reprezentată de ulei. Sunt convins că și voi ați auzit despre asta, însă ce se întâmplă mai exact? Uleiul aruncat în canalizare va produce defecțiuni la sistemele din stațiile de epurare, reparații suportate chiar de consumatorul final prin creșterea facturilor. Odată ajuns în natură, uleiul influențează oxigenarea apei, lucru ce va duce la moartea viețuitoarelor acvatice din cauza lipsei de oxigen.

Știați că: Un singur litru de ulei alimentar uzat poate polua un million de litri de apă, iar 25% din poluarea apei este cauzată de uleiul uzat.

Poluarea apelor cu ulei

Ce e de făcut? - Cea mai populară modalitate de reciclare este colectarea în recipiente și distribuirea către centrele speciale de colectare. Însă uleiul este acceptat de către acestea doar dacă este strecurat. De cele mai multe ori se oferă vouchere, bani cash sau chiar produse la schimb. - Altă metodă, ceva mai “supărătoare”, ar fi de a renunța la utilizarea uleiului alimentar pentru a prăji. Există alternative ce pot înlocui varianta de a prăji mâncarea. Pe lângă faptul că poluează, uleiul prăjit împiedică buna funcționare a organismului.

Nu în ultimul rând trebuie să abordăm problema plasticului. Plasticul e peste tot – pe fundul mărilor și oceanelor, pe malurile râurilor, în inima munților, în stomacul animalelor, în hrana noastră zilnică și în aerul pe care îl respirăm.

Poluarea apelor dulci

Poluarea cu plastic poate fi de multe feluri, însă trebuie reținut că marea majoritate vine de la produse de unică (sau redusă) folosință, pe care oamenii le utilizează și le aruncă în mai puțin de un an de la producerea lor. Materialele plastice eliberează chimicale periculoase în sol, după care ajung în pânza freatică și pot afecta speciile care consumă apa. S-a demonstrat că substanțele respective afectează negativ și germinarea semințelor, lucru care, ultimativ, poate ajunge să afecteze și plantele sălbatice, dar și culturile. Aici mai adaugăm și distrugerea aspectului zonelor în care ne desfășurăm diverse activități. În ultima perioadă a devenit extrem de populară ideea de a recicla însă realitatea este că doar 9% din totalitatea plasticului produs este reciclat; mai mult, doar o cantitate foarte mică din acesta ajunge să fie reutilizabil.

Cantități uriașe ajung la gropile de gunoi, cele mai multe dintre ele fiind poziționate în imediata vecinătate a localităților și nefericit gestionate. În plus, gropile de gunoi nu reprezintă decât o ascundere a problemei, nu o rezolvare a ei, de multe ori fiind o sursă de poluare pe termen lung pentru pământ, apă și aer. Știați că: Recipientele și dopurile din plastic constituie aproximativ 19% din totalul producției de plastic. Ce e de făcut? - Să reducem consumul, pe cât posibil, și să achiziționăm produse gândindu-ne și la modul în care ne pot afecta viața și mediul după ce nu le mai folosim. - Să încercăm să ne orientăm către produse cu durate mai lungi de folosire și să le evităm pe cele de unică folosință, ori de câte ori se poate. - Să colectăm deșeurile selectiv, ușurând reciclarea. - Să nu aruncăm gunoaie în locuri nepotrivite și, foarte important, să descurajăm astfel de acțiuni atunci când suntem martori la ele. - Să susținem inițiativele pozitive când există și să milităm pentru implementarea la nivel național și local a unor programe eficiente de colectare și refolosire. - Să participăm la acțiuni de curățare atunci când avem ocazia. - Să ne informăm și să îi ajutăm și pe alții să se informeze și să înțeleagă gravitatea situației și metodele prin care putem reduce consecințele negative.

Concluzii: În informațiile prezentate am expus principalele probleme ale apei la nivel mondial. Pentru estomparea acestor probleme este nevoie de un efort colectiv din partea autorităților, a companiilor și mai ales a persoanelor simple, noi. Prin pași simpli putem schimba și îmbunătăți viitorul apei. Soluții și alternative ce ne pot ajuta să îmbunătățim calitatea dar și distribuirea uniformă a apei încep să fie din ce în ce mai accesibile. Nu uitați, suntem 70% apă!